Toți cei care participă la etapa națională, nu mai spun de cei care obțin si premii si mențiuni, merita sa nu mai susțină examenul de admitere la UMFCD.  Vorbim de elevii care sunt in primii 15 pe țară!!! Copii exceptionali, care au muncit, au pus suflet, sunt pasionați. Nu este normal să se scoată mențiunile!!

Bursele de excelență au fost eliminate din România, deși acestea reprezentau un sprijin esențial pentru elevii și studenții care au obținut rezultate cu adevărat remarcabile. Este vorba despre tineri care au muncit ani întregi, care au investit timp și resurse emoționale și fizice pentru a atinge pragul de excelență. Prin eliminarea acestor burse, un mesaj total eronat este transmis: performanța nu mai este o prioritate și munca elevilor nu mai necesită recompensare sau recunoaștere. Acest mesaj îi descurajează pe cei care muncesc cel mai mult. Faptul este simplu: în prezent, sistemul de burse nu mai face o diferență clară între performanța obișnuită și cea excepțională. Elevi care au câștigat medalii la olimpiade naționale sau internaționale, care au reprezentat România cu succes, nu mai beneficiază de o recunoaștere pe măsura efortului lor. Pentru mulți dintre ei, acest sprijin nu era un privilegiu, ci o necesitate reală. Dincolo de cifre și reguli, vorbim despre oameni. Despre copii și tineri care învață până noaptea târziu, care se pregătesc în condiții dificile și care, de multe ori, provin din familii care fac mari sacrificii pentru a-i susține. Pentru acești elevi, bursa de excelență însemna nu doar bani, ci o validare că munca lor contează și că respectați.  Nu este întâmplător că tot mai mulți tineri valoroși aleg să plece din țară, acolo unde munca și rezultatele lor sunt apreciate. Această problemă nu îi afectează doar pe elevii de top, ci întreaga societate. Pentru că acești tineri sunt viitorii medici, ingineri, profesori, cercetători și lideri de care România va avea nevoie. Sprijinind excelența, investim în viitorul nostru comun, iar țara nu va pierde oportunitatea de a se dezvolta prin reprezentanții tineri ai ei.     O societate care nu își susține cei mai buni tineri își subminează propriul viitor.

  Pentru că această situație nu afectează doar o clădire, ci viitorul copiilor din comunitatea noastră. 𝗖𝗹𝘂𝗯𝘂𝗹 𝗖𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗥𝗮̆𝗱𝗮̆𝘂𝘁̦𝗶 este un spațiu sigur și gratuit în care copiii învață, se dezvoltă, își descoperă talentele și își petrec timpul într-un mod educativ, în afara orelor de școală.  Dacă această instituție rămâne fără un spațiu de desfășurare, sute de copii vor fi privați de activități educative esențiale, iar comunitatea locală va pierde un centru important de educație nonformală.  Alăturându-te acestei campanii:  • 𝘀𝘂𝘀𝘁̦𝗶𝗶 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗹𝗮 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲; • 𝗮𝗷𝘂𝘁̦𝗶 𝗹𝗮 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗷𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝘁̦𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗶̂𝗻𝘃𝗮̆𝘁̦𝗮̆𝗺𝗮̂𝗻𝘁 𝘃𝗮𝗹𝗼𝗿𝗼𝗮𝘀𝗲; • 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂𝗶 𝗹𝗮 𝗴𝗮̆𝘀𝗶𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝘀𝗼𝗹𝘂𝘁̦𝗶𝗶 𝗰𝗼𝗿𝗲𝗰𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗲𝗰𝗵𝗶𝗹𝗶𝗯𝗿𝗮𝘁𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗶𝗺𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝘁𝗲; • 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗺𝗶𝘁̦𝗶 𝘂𝗻 𝗺𝗲𝘀𝗮𝗷 𝗰𝗹𝗮𝗿 𝗰𝗮̆ 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗶𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮𝗿. Schimbarea nu se face de unul singur. Vocea comunității contează, iar împreună putem determina autoritățile să găsească o soluție care să pună copiii pe primul loc.

Această petiție nu este despre reguli.  Este despre viață.    În România, mii de copii, tineri și adulți sunt implicați anual în accidente rutiere.  Nu pentru că nu știu matematică sau istorie,  ci pentru că nu au fost educați să se protejeze în trafic.    Educația rutieră ar trebui să fie o bază, nu o opțiune.  Pentru că fără ea:    • nu ajungi întreg acasă • nu îți îndeplinești visurile • nu mai apuci să folosești nicio altă educație     Această petiție cere introducerea educației rutiere ca materie structurată în școli,   susținută de un manual adaptat copiilor, cu exemple reale și limbaj accesibil.     Nu cerem vinovați.   Nu cerem sancțiuni.   Cerem prevenție.     Un copil educat în trafic devine un adult responsabil pe șosea.   Iar o societate care investește în prevenție salvează vieți.     👉 Semnează această petiție dacă:     • crezi că viața are prioritate • vrei mai puține tragedii pe drumurile din România • vrei o schimbare care începe înainte de permis  

“             Actualul sistem fiscal penalizează cetățeanul de rând și favorizează specula. În timp ce giganți precum Temu, Trendyol sau Shein folosesc depozite în UE pentru a ocoli barierele, românul care are nevoie de o simplă piesă de schimb sau un accesoriu de nișă este taxat agresiv. Această taxă este un abuz deoarece: • Nu protejează producătorii locali: Majoritatea produselor mici (componente electronice, senzori, piese de schimb) nu se fabrică în România sau UE. Taxa doar scumpește artificial viața oamenilor. • Încurajează bișnița legalizată: Intermediarii profită, cumpărând en-gros și revânzând aceleași produse cu adaosuri de 300-500% pe platformele locale, deoarece cetățenii nu își mai permit să cumpere direct de la sursă din cauza taxelor și birocrației. • Monopolul curieratului: Firmele de curierat au preluat fluxurile de la Poșta Română și dictează condițiile. Chiar dacă taxele sunt incluse în preț, consumatorul rămâne captiv într-un sistem opac, fără posibilitatea de a alege o alternativă mai ieftină de livrare sau vămuire. • Lovit în veniturile mici: Pentru mulți, comenzile internaționale erau singura cale de a accesa produse accesibile. Acum, statul taxează nevoile de bază și hobby-urile tehnice ale celor care nu își permit prețurile umflate de pe piața internă.”

• Creșterea confortului și a calității călătoriilor • Respect reciproc între cetățeni • Promovarea educației într-un mod accesibil și non-invaziv • Îmbunătățirea imaginii transportului public (bucureștean) Poate că transportul public nu ar trebui doar să ne ducă dintr-un loc în altul. Poate ar putea să ne ducă și mai departe — prin respect, cultură și educație.

Facilitățile de reducere cu 90% sau gratuitate a tarifului la tren au fost gândite tocmai pentru ca tinerii, mai ales cei cu resurse limitate, să poată merge la facultate și la școală fără ca transportul să devină o povară. Când companiile feroviare blochează vânzarea online și apoi refuză reducerea sau aplică suprataxe doar pentru că tânărul ajunge la casa de bilete cu câteva minute înainte, transformă un drept social într-o capcană financiară. În plus, mulți beneficiari ai reducerii sunt studenți din medii vulnerabile, orfani sau proveniți din centre de plasament, pentru care diferența dintre bilet redus și bilet cu suprataxă poate însemna renunțarea la drum. Un sistem care declară că sprijină educația nu poate tolera reguli interne care, în practică, descurajează exact tinerii pe care ar trebui să îi ajute. Această campanie nu privește doar studenții de azi, ci și generațiile următoare și familiile lor, care suportă costul acestor abuzuri. Fiecare semnătură transmite un mesaj clar Guvernului și companiilor feroviare: nu este acceptabil ca drepturile sociale să fie golite de conținut prin proceduri interne și „trucuri” birocratice.

Pentru că școala nu poate fi transformată într-un podium de modă. Când copiii sunt evaluați după etichete, nu după caracter, educația își pierde sensul. De fapt, totul își pierde sensul. Presiunea asta îi rănește, îi împarte și îi învață prost. Copiii noștri nu trebuie să defileze, la școală nu sunt manechine! Iar valoarea lor nu stă într-o anumită etichetă, ci în cine sunt ei cu orice etichetă. Sau fără etichetă. Semnează te rog, e despre mâine!  

Testarea Judeteana trebuie să fie un instrument de învățare, NU o sursă de presiune, anxietate sau penalizare.  De aceea cerem Inspectoratului Școlar Ilfov:  Să emită o clarificare oficială că notele de la TESTARI NU sunt obligatoriu de trecut în catalog. Să transmită tuturor școlilor din Ilfov interdicția de a obliga elevii să accepte nota.  Să asigure un cadru unitar și corect pentru toți copiii din județ. Dacă ești de acord, semnează și distribuie petiția, pentru ca toți elevii să fie tratați echitabil.

Aceasta problema ne afecteaza in prezent pe noi, insa in timp, te poate afecta si pe tine. Este vorba despre viitorul copiilor nostri. 

  DE CE ESTE IMPORTANT?   Siguranța copiilor în școală nu este un lux și nici un subiect opțional. Este un drept fundamental, garantat atât prin legislația națională, cât și prin directivele europene.   Bullyingul, violența verbală, fizică sau emoțională și lipsa unor proceduri clare de intervenție pot afecta profund dezvoltarea unui copil. Un incident grav nu lasă urme doar asupra celui rănit — ci asupra întregii comunități: colegi, părinți, profesori și personalul școlii.   Deși există legi clare — Legea 221/2019 și Normele anti-bullying (Ordinul 4343/2020) — realitatea din teren arată o aplicare inegală și o lipsă de transparență în multe școli. Prevenția nu este suficientă, iar intervenția în situațiile sensibile este adesea lentă sau confuză.   Este important pentru că un copil rănit, o familie rănită sau o comunitate speriată nu ar trebui să fie prețul neaplicării corecte a unor reguli deja adoptate. Este important pentru că doar prin colaborare școală–părinți–autorități putem crea un cadru educațional predictibil, sigur și sănătos. Este important pentru că fiecare copil are dreptul să învețe într-un loc în care să nu-i fie frică. Schimbarea începe cu un pas simplu: să cerem implementarea corectă a legilor și investițiile necesare pentru siguranța tuturor copiilor.   ✅  DE CE AR TREBUI SĂ SE ALĂTURE ȘI ALTE PERSOANE?   Pentru că siguranța copiilor nu este responsabilitatea unei singure familii sau a unei singure școli — este responsabilitatea unei comunități întregi.   Orice părinte poate fi, mâine, în situația de a cere explicații sau de a căuta sprijin după un incident. Orice copil poate fi martor sau victimă a unui act de bullying dacă sistemul nu funcționează. Orice profesor poate avea nevoie de resurse, formare și sprijin pentru a gestiona conflictele.   Cu cât suntem mai mulți, cu atât vocea comunității devine mai puternică, iar instituțiile vor trata problema cu seriozitatea pe care o merită. O petiție cu sprijin public amplu poate determina Primăria și Inspectoratul Școlar să accelereze măsurile, să aloce fonduri, să standardizeze proceduri și să lanseze programe europene validate în școli.   A te alătura înseamnă:   • să fii parte din soluție, • să susții un mediu școlar sănătos, • să contribui la protejarea tuturor copiilor — nu doar a propriului copil, • să transmiți că siguranța și bunăstarea emoțională sunt priorități reale pentru întreaga comunitate. Când cererea vine de la o singură persoană, poate fi ignorată. Când vine de la o comunitate unită, devine imposibil de ignorat.  

Pentru că situația este de așa natură. Acum, putem lăsa în urmă limbajul cosmetizat și s-o spunem drept. Acum, vă vorbim vouă, semnatarilor, nu celor de la primărie. Dacă ești membru al comunității liceului, cu siguranță te-ai lovit de problemele prezentate mai sus, iar dacă ești elev sau profesor, ele au devenit o constantă în viața ta. Clădirea liceului este depășită, supracapacitată, clasele sunt supraaglomerate, mobilierul este inadecvat, iar orarul devine un haos. Simplu, nu mai este spațiu! Așa arată realitatea! Și vă întrebăm pe voi, cei care acum citiți aceste rânduri, care este părerea voastră? Putem, oare, continua așa? Se impune un categoric nu, desigur, din partea celor cărora nu le place suferința. Și spunem aici suferință, pentru că altceva nu poate fi. Plăcere, nicicând, iar dacă n-am simți nimic, atunci care ne-ar diferenția de niște roboți? Doar ei pot executa ordine fără ca puțin să le pese, pentru că nu gândesc. Noi suntem oameni, însă continuăm să operăm într-un mediu care ne face rău fără să opunem rezistență. Vă întrebăm, oare asta ne face cinste? Așa că, dacă ești membru al comunității, o ultimă întrebare; ce zici, putem continua așa? Răspunsul tău stă în petiția asta. Și dacă nu ești membru al comunității, ceva totuși ne unește. Cu toții suntem cetățeni. Indiferent cum ai ajuns aici, din întâmplare sau la recomandarea cuiva, susținerea ta e la fel de importantă. Nu ne dorim decât să fim tratați așa cum se cuvine, să ne fie recunoscută și respectată existența. Știm cu toții, ca cetățeni avem atât drepturi cât și îndatoriri, însă autoritățile par să închidă ochii la prima și să întindă mâna la a doua. Drepturile cer îndatoriri, iar îndatoririle cer drepturi, altfel am vorbi despre un schimb inegal. Dorim ca și comunitatea noastră să fie respectată în baza contribuției fiecărui membru ca cetățean. În orice sistem de învățământ competitiv este nevoie de niște standarde minime. Vorbim despre un spațiu adecvat procesului de învățare, dotări decente, condiții de siguranță și confort. Comunitatea noastră dorește să aspire la același nivel, la standarde europene reale. Pentru asta, este imperativ necesar să avem baza asigurată. O investiție în infrastructura școlară este o declarație despre cât preț punem pe educație. Este, indirect dar limpede, o investiție în viitorul elevilor și profesorilor, în respectul și protecția oferită lor. Nu cerem nimic altceva. Vrem bun-simț. Pentru mai multe detalii asupra demersului, vezi Programul, planul de acțiune pentru Cervantes.