Forța acestei campanii stă în semnătura ta. Semnează pentru a stopa practicile neprietenoase cu mediul înconjurător. Semnează pentru o raportare mai responsabilă față de natură și față de un oraș mai verde. Semnează pentru a contribui la o schimbare de mentalitate, prin care flora spontană să fie integrată în mediul urban.   

Contextul actual  În ultimii ani, Sectorul 3 a cunoscut o transformare urbană accelerată, în care numeroase spații verzi, grădini dintre blocuri și parcuri au fost reduse sau înlocuite cu beton, asfalt, pavele, parcări și alte suprafețe construite. Această tendință a redus suprafața verde disponibilă locuitorilor și a contribuit la creșterea temperaturilor, a poluării și la scăderea calității vieții în cartier.  De ce contează spațiile verzi  În contextul schimbărilor climatice și al valurilor de căldură tot mai frecvente, protejarea și extinderea spațiilor verzi este o necesitate pentru sănătatea și bunăstarea locuitorilor. Parcurile nu sunt doar locuri de recreere, ci infrastructură esențială pentru un oraș sănătos și rezilient: reduc efectul de insulă de căldură urbană, îmbunătățesc calitatea aerului, gestionează apele pluviale și conservă biodiversitatea.  Aceste beneficii pot fi amplificate prin integrarea principiilor „Sponge City" (Oraș Burete) soluție folosită pe scară largă în orașele moderne, prin care lacuri, zone umede, vegetație și suprafețe permeabile absorb, stochează și eliberează controlat apa pluvială, reducând riscul de inundații și efectul insulei de căldură.  Oportunitatea oferită de fostul ștrand Titan  Terenul reprezintă una dintre puținele oportunități rămase pentru crearea unui parc public de dimensiuni semnificative, ca parte a infrastructurii verzi-albastre a orașului. Amplasamentul beneficiază deja de resurse valoroase, care ar permite transformarea sa cu intervenții relativ reduse:  -       arbori maturi, dezvoltați de-a lungul mai multor decenii, care oferă umbră, reduc temperaturile și susțin biodiversitatea locală;  -       alei existente, ce pot fi reabilitate și integrate în viitorul parc;  -       fostele bazine ale ștrandului, care pot fi transformate în lacuri naturale sau zone cu rol ecologic și peisagistic;  -       terenuri sportive existente, ce pot fi păstrate și modernizate;  -       clădiri existente, ce pot primi funcțiuni culturale, educative și comunitare.  De ce parc, nu ștrand  Optăm pentru parc public, și nu pentru refuncționalizarea ca ștrand, deoarece nevoia principală a zonei este creșterea suprafețelor verzi accesibile tuturor locuitorilor. Spre deosebire de un ștrand cu acces condiționat de bilet, funcționare sezonieră, trafic și zgomot ridicat, un parc public oferă beneficii permanente întregii comunități: reducerea temperaturilor, gestionarea apelor pluviale, creșterea biodiversității, prin integrarea lacurilor naturalizate, a zonelor umede și a vegetației.  Beneficii pe termen lung Realizarea parcului ar contribui la îmbunătățirea sănătății fizice și mentale a locuitorilor, la consolidarea coeziunii sociale și la un mediu urban mai echilibrat. Nu ar însemna doar crearea unui nou spațiu verde, ci recuperarea și punerea în valoare a unui loc cu potențial deja existent, în beneficiul întregii comunități. Temei legal relevant  -       Art. 71, OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului: interzice schimbarea destinației, reducerea suprafeței sau strămutarea terenurilor amenajate ori prevăzute ca spații verzi, indiferent de regimul juridic sub sancțiunea nulității absolute.  -       Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, inclusiv art. 10 (norma de minimum 26 mp spațiu verde/locuitor) și dreptul cetățenilor de a participa la amenajarea spațiilor verzi.  -       Ordinul MS nr. 119/2014, Anexa 4, art. 3: suprafața minimă de 26 mp spațiu verde/locuitor pentru menținerea stării de sănătate a populației.  -       Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, care obligă integrarea spațiilor verzi în documentațiile de urbanism (PUG, PUZ).  -       Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, temei pentru solicitările de transparență și consultare publică.  -       OG nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor, temei al dreptului la răspuns oficial.  Prin urmare, solicităm autorităților competente să trateze cu prioritate această inițiativă și să întreprindă toate demersurile necesare pentru transformarea fostului ștrand Titan într-un parc public, accesibil, sustenabil și administrat în interesul și alături de cetățeni. Reamintim că deciziile privind acest teren trebuie să pună interesul cetățenilor și sănătatea acestora înaintea altor interese administrative sau private. Așteptăm răspunsul dumneavoastră oficial, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Semnatari:  Cetățeni ai Sectorului 3 și ai Municipiului București GiC Comunul Asociația pentru Cetățenie Culturală ARCA

Chiar dacă pescărușii au apărut inițial în zone ca Răcădău sau Astra, ei se extind rapid. Alăturându-se acum, locuitorii previn transformarea întregului oraș într-o zonă de cuibărit galopant. Problemele legate de zgomotul infernal de la răsărit, mizeria de pe mașini și acoperișuri sau agresivitatea păsărilor în perioada de pui afectează calitatea vieții tuturor.  ​O singură sesizare la Primărie poate fi clasată ușor ca o „nemulțumire izolată”. În schimb, o petiție semnată de sute sau mii de cetățeni devine o prioritate administrativă. ​Brașovul este recunoscut pentru biodiversitatea sa montană. Pescărușul argintiu este o specie alohtonă (non-nativă) aici, care alungă păsările specifice zonei noastre și perturbă fauna locală. Oamenii care iubesc natura din jur se vor alătura pentru că înțeleg că prezența pescărușilor în masă pe Tâmpa sau prin cartiere este o anomalie ecologică ce trebuie gestionată responsabil. 

 Jimbolia este un oraș cu lacuri, biodiversitate valoroasă și statut de stațiune turistică de interes local. Comunitatea este îngrijorată de impactul pe care o topitorie de aluminiu și activitățile asociate de procesare a deșeurilor metalice l-ar putea avea asupra sănătății populației, mediului și calității vieții. Prin această petiție cerem respectarea legislației, transparență și protejarea viitorului orașului nostru. 

Este important să ne gândim ca alaturandu-ne in crearea unui echilibru bazat pe respect reciproc in societate ,putem ajunge la un nivel de civilizație  mult dorit. Daca treci fara iti pese peste aceste semnale din petrecăreț vei ajunge si tu chinuit de boxele date la maxim. Una e sa stai in zgomot câteva ore ,si alta ...o viata! Mulțumesc!

Aici traim zi de zi si este vorba de aerul pe care îl respirăm acasa. Sunt zile in care nu putem deschide geamul din cauza mirosului puternic si greu. Mai mult intra in casa si persista ore intregi. Un proces poate dura intre 12 si 36 de ore. Nu e un incident izolat, se intampla de 13 ani de zile. Dincolo de disconfort, apare si întrebarea inevitabila: ce respiram, de fapt? Si ce inseamna asta pe termen lung pentru sanatatea noastra si a copiilor care cresc aici? Am încercat sa rezolvam problema pe cai normale — sesizari, petitii, discuții cu institutii, strangeri de semnaturi — dar dupa 13 ani, situatia este aceeasi.  Asta e poate partea cea mai frustranta: nu doar ca problema exista, dar pare ca nimeni nu vrea sa o rezolve. De asta imi pasa. Pentru ca nu ar trebui sa fie normal sa traiesti asa si sa nu ai nicio solutie reala. Am creat o platforma pentru a aduce la cunostiinta problemele cu care ne confruntam zi de zi. https://www.chisoda.org

Siguranța oamenilor și protecția urșilor nu sunt obiective opuse – ele depind de prevenție, responsabilitate și respectarea legii.  Conflictul dintre oameni și ursul brun nu este doar o problemă de conservare a naturii. Este o problemă care reflectă modul în care sunt aplicate legea, prevenția și responsabilitatea instituțională în gestionarea relației dintre comunități și mediul natural.  De multe ori, acest conflict este prezentat ca o alegere între siguranța oamenilor și protecția urșilor. În realitate, aceste două obiective nu sunt opuse. Experiența științifică și practicile internaționale arată că majoritatea conflictelor pot fi prevenite prin măsuri corecte de management: gestionarea responsabilă a deșeurilor, protejarea habitatului, monitorizarea profesionistă a faunei și intervenții non-letale aplicate la timp.  Atunci când aceste măsuri lipsesc sau sunt aplicate incomplet, conflictul crește, iar reacțiile devin adesea rapide și bazate pe presiune publică sau frică. În astfel de situații, ursul este prezentat ca principalul vinovat, deși cauza reală este lipsa unei prevenții eficiente și a unui management transparent.  La nivel european, cadrul legal este clar. Directiva Habitate 92/43/CEE stabilește că ursul brun este o specie strict protejată, iar intervențiile letale pot fi autorizate doar ca derogări strict justificate și documentate. Acest principiu presupune aplicarea efectivă și verificabilă a măsurilor de prevenție și a intervențiilor non-letale înainte de recurgerea la eliminare. În egală măsură, atunci când se afirmă că aceste măsuri nu au fost eficiente, această concluzie trebuie susținută prin evaluări obiective și documente care să permită verificarea modului în care au fost aplicate.  În același timp, literatura științifică privind comportamentul speciei arată că eliminarea femelelor cu pui poate produce efecte contrare scopului declarat al intervențiilor, deoarece separarea prematură a puilor de mamă perturbă mecanismele naturale prin care aceștia învață evitarea omului. În astfel de situații, intervenția nu reduce riscul pe termen lung, ci poate contribui la apariția unor comportamente dezorientate sau conflictuale.  În aceste condiții, managementul responsabil al speciei trebuie să acorde prioritate prevenției, protejării relației mamă–pui și utilizării intervențiilor non-letale, recurgând la eliminare doar ca ultimă soluție real demonstrată. Vânătoarea recreativă sau de trofee nu poate fi considerată o metodă legitimă de gestionare a unei specii strict protejate.  Această problemă ne privește pe toți, deoarece modul în care gestionăm relația cu fauna sălbatică spune multe despre maturitatea noastră ca societate. O comunitate este cu adevărat sigură atunci când prevenția funcționează, când autoritățile își îndeplinesc responsabilitățile și când deciziile sunt luate pe baza datelor și a bunelor practici, nu a emoției sau presiunii momentului.  Protejarea oamenilor și protejarea ursului brun nu sunt obiective opuse. Ele depind de aceleași lucruri: prevenție reală, transparență, responsabilitate instituțională și implicarea comunității.  Felul în care gestionăm relația cu o specie sălbatică mare spune multe despre societatea în care dorim să trăim. Alegerea nu este între oameni și natură, ci între reacții bazate pe frică și politici publice bazate pe responsabilitate.  Această inițiativă urmărește promovarea unei abordări echilibrate, în care siguranța comunităților și protecția unei specii strict protejate sunt tratate ca obiective complementare, nu ca adversari. Pentru că această inițiativă vine din interiorul comunităților care trăiesc zi de zi realitatea conflictelor om–urs, am elaborat și o propunere de Plan Național de prevenire și coexistență, care include alternative concrete bazate pe bune practici internaționale. Acest plan propune măsuri de prevenție, monitorizare profesionistă, gestionarea responsabilă a deșeurilor, protejarea habitatelor, dezvoltarea unor programe locale de educație și informare privind conviețuirea cu fauna sălbatică — inclusiv în școli și în comunitățile locale — precum și utilizarea intervențiilor non-letale înainte de recurgerea la eliminare. Inițiativa este susținută și de ghiduri practice deja elaborate și puse la dispoziția publicului. De aceea este important ca această schimbare să fie susținută de cât mai multe persoane. Nu este vorba doar despre urși. Este vorba despre siguranța comunităților, despre respectarea legii și despre modul în care alegem să ne raportăm la natură și la viitor. 

Dorim o padure urbana amenajata in acel spatiu. Zona deja este extrem de aglomerata, in zona fiind numeroase alte terenuri sportive, se construieste un patinoar, exista Arena Nationala, multiple bazine de inot. Nu mai este nevoie de o alta sursa de trafic si poluare, terenurile sportive publice fiind de obciei o sursa de zgomot, aglomeratie si poluare. Dorim curatarea zonei si amenajarea padurii urbane ca sa fie cu adevarat un spatiu verde in folosul comunitatii.  In acest sens, aducem si urmatoarele argumente: 1. Argumentul Urbanistic: Zona are deja suficientă infrastructură sportivă Saturația de profil: Zona Turnului de Parașutism se află fix în proximitatea Complexului Sportiv „Lia Manoliu” și a Arenei Naționale. Acel perimetru abundă deja în infrastructură de sport (stadion, terenuri, săli, piste). Complementaritatea: Ceea ce îi lipsește cu adevărat acestei zone dens construite nu sunt alte betoane, garduri sau suprafețe din tartan, ci o „pădure urbană” pentru deconectare, recreere pasivă, liniște și umbră. O funcțiune diferită va deservi un segment mult mai larg de cetățeni. 2. Argumentul Ecologic: Biodiversitatea și insulele de căldură Protejarea unui ecosistem gata format: Spațiul funcționează deja ca un habitat matur. Păsările, aricii și insectele polenizatoare (atrase de pomii fructiferi) depind de acest loc. Transformarea lui ar însemna distrugerea ireversibilă a acestei faune utile și ar atrage reacții negative din partea asociațiilor de protecție a mediului. Filtru natural: Vegetația sălbatică reține umezeala și scade temperatura resimțită vara cu câteva grade bune (combătând efectul de „insulă de căldură”), filtrând totodată poluarea fonică și noxele. Gazonul sintetic, cauciucul sau cimentul unui teren de sport ar avea un efect de seră. 3. Argumentul Social: Incluziune și libertate de mișcare Utilizarea organică existentă: Comunitatea folosește deja spațiul în mod natural pentru sport (alergare, antrenamente individuale), dar și pentru activități care nu au loc pe un teren de sport marcat: picnicuri, plimbat câini, explorat natura cu copiii. Acces 100% democratic: Terenurile de sport formale vin la pachet cu garduri, lacăte, program de funcționare, reguli stricte și, de multe ori, taxe de închiriere sau concesiuni către privați. Păstrarea zonei ca spațiu natural garantează că locul rămâne public, deschis și gratuit pentru absolut toată lumea, oricând. 4. Argumentul Administrativ și Financiar Eficiența banului public: O intervenție blândă, de tip mentenanță (strângerea deșeurilor, toaletarea de siguranță a crengilor cu risc de prăbușire, curățarea potecilor existente și amplasarea câtorva coșuri de gunoi) necesită un buget infim. Un proiect de infrastructură sportivă de la zero implică studii de fezabilitate scumpe, săpături, turnare de materiale, iluminat nocturn și mentenanță costisitoare a suprafețelor sintetice. Evitarea coșmarului birocratic (avizele de defrișare): Amenajarea unor terenuri de sport la standarde necesită spațiu deschis, ceea ce ar însemna inevitabil tăierea copacilor existenți. Obținerea avizelor de defrișare de la PMB este extrem de greoaie în acest moment și este un subiect sensibil politic. O simplă igienizare ecologică se poate executa rapid, ocolind birocrația și aducând primăriei aplauzele cetățenilor.

  În fiecare an, în orașele din România, copacii sunt „toaletați”. Dar ceea ce vedem nu este îngrijire. Este mutilare. Trunchiuri goale, ramuri retezate brutal, copaci transformați în umbre ale ceea ce au fost. Sub pretextul întreținerii, distrugem exact ceea ce ne ajută să respirăm. Acești arbori nu sunt doar decor. Ei ne oferă aer curat, umbră în verile tot mai fierbinți și un strop de liniște într-un oraș agitat. După astfel de intervenții: • copacii se îmbolnăvesc • cresc haotic și devin periculoși • mor încet, an de an Și totul se repetă. În fiecare oraș. În fiecare an. Nu este o excepție. Este o practică. Cerem Guvernului României și Ministerului Mediului: • să oprească aceste intervenții agresive • să impună reguli clare și corecte pentru îngrijirea arborilor • să protejeze spațiile verzi care ne mai dau o gură de aer Pentru că, dacă nu schimbăm nimic, într-o zi nu vom mai avea ce salva. Dacă și tu ai trecut pe lângă astfel de „copaci mutilați” și te-a durut imaginea lor, semnează. Este momentul să spunem: ajunge. 

 De ce este această problemă gravă „Pușcatul” nu înseamnă doar zgomot. Înseamnă: • săptămâni întregi de disconfort și stres pentru locuitori; • teamă și suferință pentru animalele de companie și fauna locală; • poluare a aerului, solului și spațiului public; • resturi, mizerie și deșeuri lăsate în urmă; • arderea ilegală a cauciucurilor și a altor deșeuri; • risc pentru siguranța publică, în condițiile folosirii unor mijloace improvizate și a adunărilor scăpate de sub control. Excesul de zgomot nu este o chestiune minoră. Organizația Mondială a Sănătății arată că zgomotul excesiv poate produce disconfort sever, tulburări de somn și efecte asupra sănătății cardiovasculare și mintale. Animalele stau ascunse în toata aceasta perioada, în special cainii. În plus, în medicina veterinară, frica de zgomote puternice precum artificiile, focurile sau alte explozii este recunoscută ca un factor major de anxietate și panică la animale, refuzul de a manca, ajungandu-se si la deces; astfel de stimuli pot determina reacții severe de teamă, fugă și accidentare. Ce reclamăm Din anul 2021, organizația noastră a transmis în mod repetat solicitări și sesizări oficiale privind acest fenomen. În locul unor măsuri ferme, am primit adesea răspunsuri evazive sau justificări bazate pe ideea că ar fi vorba despre un „obicei popular”. Considerăm această abordare inacceptabilă. Autoritățile nu pot transforma, prin pasivitate, o practică periculoasă într-una tolerată. Dimpotrivă, ele au obligația să aplice legea atunci când sunt afectate: • ordinea și liniștea publică; • sănătatea populației; • protecția mediului; • regimul deșeurilor; • salubrizarea localității; • siguranța persoanelor și a animalelor. Ce spune legea Regimul deșeurilor este clar: în OUG nr. 92/2021, incendierea oricărui tip de deșeu și/sau substanță ori obiect este incriminată atunci când impactul nu poate fi neglijat, fiind prevăzută pedeapsa cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă. Același act normativ prevede și confiscarea bunurilor și mijloacelor folosite la incendierea deșeurilor, iar constatarea și sancționarea pot fi făcute de Garda Națională de Mediu, autorități locale, poliție locală, Poliția Română și Jandarmerie. Legea nr. 61/1991 sancționează faptele de natură să tulbure ordinea și liniștea publică și pe cele care încurajează acțiuni ilicite contrare normelor de conviețuire socială. Totodată, Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 stabilește că serviciul de salubrizare se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale și include curățarea căilor publice și colectarea deșeurilor provenite din spațiul public. Cu alte cuvinte, există deja bază legală suficientă pentru intervenție. Lipsa de acțiune nu poate fi justificată prin ambiguități normative.    De ce avem nevoie de această petiție • Pentru că prea mulți cetățeni au fost forțați ani la rând să suporte zgomot, mizerie, fum și lipsa de reacție a autorităților. • Pentru că animalele nu se pot apăra singure. • Pentru că un oraș nu poate fi lăsat pradă haosului în numele unei toleranțe administrative nejustificate. • Pentru că legea trebuie aplicată egal, inclusiv atunci când încălcările sunt repetate, previzibile și cunoscute de ani de zile. Apel către cetățeni Dacă și dumneavoastră considerați că orașul Cavnic merită liniște, respect pentru mediu și autorități care își fac datoria, vă invităm să semnați această petiție. Cerem un lucru simplu și legitim: aplicarea legii, protejarea cetățenilor, respect pentru animale și oprirea unei practici care produce zgomot extrem, poluare și dezordine.   Semnează pentru oprirea zgomotului extrem, a poluării și a pasivității autorităților.  Nu cerem privilegii. Cerem normalitate. 

Nimanui nu ii place sa isi vada copiii murdari de fecalele lasate pe spatiul public, nimanui nu ii place sa calce in fecalele lasate pe spatiul public. Nu este normal ca intr-o capitala europeana sa fie caca pe absolut toate trotuarele, fara exceptie.

Liniștea în propria locuință este o condiție esențială pentru calitatea vieții și pentru sănătatea fizică și psihică. Din păcate, în multe comunități din România există situații în care muzica sau alte zgomote puternice produse în curți, grădini sau pe terase afectează în mod constant locuințele din jur.   În prezent, legislația este dificil de aplicat în aceste cazuri, deoarece nu există reguli suficient de clare privind zgomotul produs în spații private exterioare. Deși poliția poate interveni uneori, în multe situații autoritățile nu au instrumentele legale necesare pentru a rezolva eficient problema.   Această situație afectează numeroși cetățeni, atât în mediul urban, cât și în mediul rural. În special persoanele în vârstă, familiile cu copii sau oamenii care locuiesc singuri pot fi puși în situații dificile, deoarece evită adesea să intre în conflicte directe cu vecinii.   Clarificarea legislației ar ajuta la prevenirea conflictelor dintre vecini și ar permite autorităților să intervină mai eficient atunci când zgomotul produs într-o proprietate afectează în mod semnificativ locuințele din jur.   Semnarea acestei petiții este un pas simplu prin care putem susține o schimbare legislativă care să protejeze dreptul tuturor la liniște și la un mediu de viață sănătos.